Friesianul este una dintre cele mai vechi rase din lume, trăgându-se din Olanda, unde este foarte preţuit şi admirat. Călugării olandezi au fost cei care au avut grijă de această rasă, care are originile în Equus Robustus şi rase uşoare de cai. Frisienii au fost folosiţi de Cavalerii Teutoni în timpul Cruciadelor, fiind nişte buni însoţitori, rapizi şi docili.

Astfel, friesianul a ajuns să fie foarte apreciat şi, de astfel, pionier pentru rase ulterioare, cum ar fi Oldenburgul, poneiul New Forest, sau Pur Sângele Olandez.

Morfologia friesianului este una echilibrată, bine proporţionată, el fiind zvelt şi cu un aspect nobil. Ochii sunt curaţi, expresivi, inteligenţi, urechile mici, iar gâtul este uşor arcuit. Greabănul este bine evidenţiat. Spatele este foarte musculos, iar crupa nu este ascuţită sau rotunjită în exces. Copitele sunt întotdeauna negre. De altfel, culoarea rasei este negrul, fiind admisă doar o mică stea în frunte. Talia ideală la greabăn este de 159-163 m.

Fără a fi dominant, friesianul face întotdeauna pe plac omului, fiind docil şi loial. Friesianul este atent şi sensibil la tot ce se întâmplă, iubitorii lor spunând că au un character unic. Caracterul său şi aptitudinile sale îl fac bun pentru numeroase slujbe, cum ar fi cal de trăsură, de atelaj, dar şi în dresajul academic. Pe vremuri, era folosit de fermierii olandezi în agricultură. Este un cal căruia îi place să sară, însă cursele cu obstacole nu sunt recomandate.

Friesanul este un cal cu puţine probleme de sănătate. Totuşi, uneori apar boli cum ar fi dwarfismul sau osteocondrita disecant㸠care este o maladie rară ortopedică ce afectează articulaţiile. Este recomandată radiografia de control la mânz, pentru a găsi bolile din faza incipientă.

Ca şi răspândire a rasei, prin anii '60 existau aproximativ 500 de exemplare recunoscute şi înscrise în Registrul Genealogic. Astăzi, numărul este de 40.000 numai în Olanda, în afara ţării fiind 15.000.

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu