Caii iubesc afecţiunea. Deşi mândra rasă era înainte sălbatică şi de nestăpânit, atâţia ani în compania omului i-au cizelat caracterul mai mult decât putem crede.

Toată lumea ştie că un cal, ca şi câinii, de altfel, este mereu loial stăpânului. Putem să-l luăm ca exemplu pe fascinantul Akhal Teke, care nu va lăsa pe nimeni, în afară de stăpân, să-l călărească. Această loialitate trebuie apreciată, iar calul trebuie să simtă că stăpânul îl iubeşte.

Majoritatea cailor sunt docili, calmi, cu un echilibru psihic de invidiat. Cuminţi şi muncitori, majoritatea lor se supune în faţa stăpânului. Bineînţeles, există temperamente şi temperamente, şi diferenţele de rasă nu sunt de neglijat. De exemplu, un Pur Sânge Englez sau Arab poate deveni ostil, coleric, încăpăţânat, însă aceasta este personalitatea lor. Dacă ştim cum să îi creştem, vom avea la scurt timp o recompensă, calul fiind afectuos, blând, calm şi iubitor.

Un lucru interesant în psihologia şi percepţia calului este că el vede omul ca pe un prădător. De aceea, ei nu se simt bine în preajma străinilor şi uneori pot părea ostili. Însă caii sunt animale sociale. Se ştie că ei se împrietenesc rapid cu alţi cai, apoi merg peste tot împreună. Şi da, este adevărat, un cal se poate juca! Îi place, de altfel, foarte mult să se joace, şi ar aprecia orice jucărie de la stăpân. Este bine, pentru a-l relaxa, să se joace chiar stăpânul cu el, fugind prin iarbă, făcând concursuri, orice ai crede că îi face plăcere calului.

Recompensa este esenţială, pentru că astfel îţi asiguri calul că a făcut ce trebuie, şi, în plus, îl motivezi să mai facă lucruri bune.

Calul este una dintre cele mai sensibile animale, care simte frica, teama, angoasa. Urechile calului sunt nişte reflecţii ale stării acestuia. Urechile lăsate pe spate arată că este supărat sau nervos; urechile ciulite arată că este vioi, interesat; fluturarea din urechi - calul ascultă şi este atent, în timp ce urechile lăsate în exterior pot sugera o boală.

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu