Voi continua articolul precedent despre cai, revenind cu alte rase populare de cai.

Hanoveran
Calul hanoveran este o rasă de sânge cald, creată pentru competiţiile ecvestre. Rasa îşi are originea în Germania de Nord, unde armăsari de Pur Sânge englez au fost împerecheaţi cu iepe din diferite rase. Primul reprezentant al rasei hanoverane a fost trecut în registru în 1888. Ca aspect, Hanoveranii sunt foarte bine proporţionaţi, cu un spate puternic, bine îmbrăcat în musculatură, în special în zona lombară. Înălţimea poate ajunge până la 173 cm. Mersul trebuie să fie corect, spatele trebuie să fie relaxat în timpul deplasării, mişcările ample, uşoare şi sprintene. Este un cal echilibrat psihic, bun şi pentru interacţiunea cu persoanele bolnave (handicap). Un aspect particular este cerinţa crescătorilor pentru armonia şi proporţionalitatea aspectului fizic.

Lipitan
Lipitanii sunt o rasă ale căror rădăcini se trag din caii raselor berbere din Spania. În 1580, arhiducele Charles al II-lea a înfiinţat o herghelie într-un sat de lângă Trieste (Lipizza), cu nişte cai spanioli şi cai autohtoni, Astfel, a ieşit rasa lipitană. Lipitanul se găseşte şi în România, pe lângă Austria, Cehia, Ungaria etc. În ceea ce priveşte aspectul, Lipitanii au "gât de lebădă", spinarea lungă şi dreaptă. Ei se nasc negri şi se albesc pe parcurs. Sunt nişte cai deosebit de blânzi, dispuşi să înveţe lucruri noi.

Pur-sânge arab
Pur-sângele arab este cea mai vestită şi una dintre cele mai vechi rase de cai din lume. Originea rasei este undeva în Asia perşilor. Este pomenită în Coran, calul arab fiind sfânt pentru musulmani. Exemplarele au un grad mare de omogenitate: 145-152 cm şi aprox. 400 kg. Părul este fin, scurt, iar pielea este elastică şi subţire. Membrele sunt subţiri şi musculoase, cu tendoane puternice, copitele fiind mici. Temperamentul este vioi, uneori uşor coleric. Calul arab este foarte rezistent fizic, inteligenţa sa fiind bine cunoscută. Este gentil şi afectuos.

Pur-sânge englez
Această rasă este una nobilă, izvorâtă din dorinţa măririi vitezei de deplasare. Armăsari din Flandra, Siria, Franţa, Spania, Turcia au fost împerecheaţi cu iepele celtice. În jurul anului 1850 s-a atins apogeul în privinţa taliei şi a vitezei cailor. Se diferenţiază trei tipuri morfologice: uşor, masiv şi intermediar. Talia este mare, de până la 173 cm, un aspect tipic aerodinamic, ochi mari, cu privire temperamentală. Abdomenul este slab dezvoltat, membrele sunt lungi, cu o osatură densă. Cai sunt vioi, uneori colerici.